Calcul tabular: formule, referințe și grafice

O foaie de calcul organizează valori în celule, rânduri și coloane. Etichetele și unitățile sunt parte a datelor: 12 fără „lei” sau „bucăți” poate fi interpretat greșit.

Tabel fictiv: B2:B4 conține cantitățile 2, 3, 1, iar C2:C4 prețurile 5, 4, 8 lei. Formula din D2 este =B2*C2 și se copiază în jos; totalul este =SUM(D2:D4).

Referința relativă B2 devine B3 la copierea cu un rând mai jos. O referință absolută precum $F$1 rămâne fixă, utilă pentru un parametru comun. Nu fixăm toate referințele fără a înțelege rolul lor.

Graficul cu coloane compară categorii; linia poate arăta evoluție în timp ordonat. Axele au etichete și unități, iar scala poate schimba impresia vizuală. Un grafic nu dovedește singur cauzalitatea.

Verificăm totalul și prin calcul independent, apoi schimbăm o cantitate pentru a vedea dacă formula reacționează. Numerele stocate ca text ori intervalul incomplet pot da rezultate înșelătoare.