Explorări europene și consecințe globale

Călătoriile maritime europene din secolele XV–XVI urmăreau rute comerciale, resurse și putere. Navigația utiliza hărți, busole și experiență practică.

Columb a ajuns în insule americane în 1492; Vasco da Gama a ajuns în India pe mare în 1498, ocolind Africa.

Expediția începută de Magellan în 1519 a fost încheiată în 1522 de echipajul condus de Elcano. Magellan nu a terminat personal ocolul globului.

Teritoriile întâlnite aveau populații și istorii proprii. Conquista și colonizarea au adus exploatare, violență și boli, alături de schimburi de produse.

Termenul „descoperire” descrie aici perspectiva europenilor. Comparăm relatările călătorilor cu experiențele populațiilor întâlnite și evităm povestea unui progres fără costuri.

În Evul Mediu, drumurile terestre, caravanele și navele legau piețe și locuri de pelerinaj; relatările precum cele asociate lui Marco Polo influențau imaginea spațiului. Nu toate informațiile călătorului proveneau din observație directă.

Misionarismul urmărea răspândirea creștinismului în teritoriile colonizate. A interacționat cu puterea colonială și cu tradițiile locale, uneori prin constrângere; evaluarea include experiența populațiilor locale, nu numai intenția declarată a misionarilor.