Eu, emoțiile mele și ajutorul potrivit

Fiecare copil are însușiri și preferințe. Putem spune „Îmi place să construiesc” fără a pretinde că toți trebuie să aleagă același lucru.

Bucuria, tristețea, frica și furia sunt emoții. Expresiile feței pot da indicii, dar întrebăm persoana cum se simte în loc să decidem în locul ei.

Poveste originală: Ana a construit un turn care s-a prăbușit. Este furioasă. Lasă piesele jos, respiră liniștit și îi cere adultului ajutor pentru o bază mai lată.

Emoția poate fi acceptată fără a accepta lovirea sau jignirea. Spunem ce simțim și cerem o pauză ori sprijin unui adult de încredere.

Corpul are nevoie de îngrijire: spălăm mâinile, folosim obiecte personale curate și cerem ajutor când ceva doare. Nu trebuie să povestim în fața clasei o experiență privată.