Un interviu care caută dovezi
Formulezi întrebări deschise și distingi informația, opinia și limita unei surse.
Idei de reținut
Text didactic original pentru această activitate: Interviu original: „Reporter: Cum ați ales poveștile pentru expoziția comunității? Organizatoare: Trei familii ne-au povestit, cu acordul lor, despre obiecte păstrate. Am notat fiecare mărturie. Reporter: Ce nu știm încă? Organizatoare: Nu am verificat anul tuturor obiectelor; îl căutăm în documente.”
Întrebarea Cum ați ales invită la explicarea procesului; una cu da/nu poate confirma un detaliu, dar nu înlocuiește întrebarea deschisă. Interviul are un scop de documentare.
Mărturiile sunt surse personale și trebuie atribuite, nu tratate automat ca dovezi pentru date istorice exacte. Organizatoarea precizează limita verificării.
Acordul persoanelor contează când folosim experiențe de familie. În contactul cultural comparăm relatări și obiecte fără a reduce întreaga comunitate la cele trei familii intervievate.
Proiectează cinci întrebări pentru un interviu și un scurt rezumat al răspunsurilor disponibile. Autoverificare: scop, întrebare deschisă, sursă atribuită, limită recunoscută și acord pentru utilizare. Activitatea liberă este opțională. Verificarea automată privește doar răspunsurile închise de mai jos; exprimarea orală și redactarea liberă se discută cu un adult sau cu profesorul.
Repere și metodă
Întrebare deschisă → răspuns atribuit → verificare → limită.
Exemplu rezolvat
Ce verificare mai trebuie făcută?
Pas cu pas
- Citesc limita declarată: anul tuturor obiectelor nu este verificat.
- Identific sursa propusă: documentele.
- Nu înlocuiesc lipsa cu o dată ghicită.
Răspuns: Anii obiectelor trebuie confruntați cu documente.
Câte familii au oferit relatări?
Întrebare de reflecție
Elevul poate valorifica o mărturie fără a ascunde ce nu a fost verificat?